Daniel Manu

Despre noi

Contact

Pagina principala

#team 

 

A promovat în 1989, proFilul Mecanică, apoi a studiat la Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, iar în prezent este Profesor la Adelaide Robotics Academy, Profesor la Scoala Romana din Adelaide, Web Developer la LooKs Apart şi Producător la SBS Radio.

 

 

 

     1.De câte ori v-aţi schimbat decizia până a ajunge ceea ce sunteţi azi?

   Astăzi sunt exact ce am fost întotdeauna, nu m-am schimbat. Sunt acelaşi om care se uită curios la lumea din jur şi se minunează. Dacă vă referiţi la profesie, mi-am schimbat domeniul de câteva ori atunci când am descoperit ceva mai interesant. Specialiştii prognozează că tinerii de azi vor trece de la o carieră la alta de cel puţin cinci ori în decursul vieţii. Părinţii şi bunicii noştri au avut o singură profesie în viaţă. Dar lumea evoluează şi progresul tehnologic obligă oamenii să se adapteze dacă vor să rămână relevanţi. Eu am început ca jurnalist, dar după şapte ani, mi-am descoperit pasiunea pentru marketing şi mi-am schimbat meseria pentru următorii 10 ani. Dar lucrând în marketing am avut de-a face şi cu dezvoltarea de website-uri, aşa că asta fac de aproape zece ani. Ulterior am descoperit că pot avea mai multe job-uri part-time. În urma cu câţiva ani l-am învăţat pe fiul meu să construiască şi să programeze primul său robot şi aşa am realizat cât de mult îmi place să-i îndrum pe alţii. Acum predau robotica, am peste 50 de elevi şi sunt pasionat de ceea ce fac. În total sunt patru profesii în aproape 30 ani. Şi probabil că vor mai urma şi altele, cariera mea încă nu s-a încheiat. Dacă într-o zi voi simţi că meseria nu îmi mai aduce bucurie, că încep să urăsc zilele de luni şi că nu mă mai gândesc la programarea roboţilor chiar şi când mănânc sau vizionez un film, probabil că voi descoperi altceva care să mă mulţumească. Din fericire în ziua de azi majoritatea universităţilor australiene oferă cursuri online şi în plus există foarte multă informaţie online. Important e să ai dorinţa de a învăţa ceva nou în fiecare zi.

 

     2. Cum v-aţi ales meseria?

   Prima profesie, jurnalismul, a fost uşor de ales. Întotdeauna mi-a plăcut să scriu, să pun întrebări şi să merg mult. În 1990 România şi-a redescoperit foamea de informaţie, iar peisajul publicistic a explodat. În acei primi ani în Romania existau aproape 1500 de publicaţii, din care peste o sută de cotidiene, iar unele din acestea aveau tiraje de peste 1,5 milioane de exemplare. Pentru mine jurnalismul a venit ca o urmare firească a zilelor şi nopţilor petrecute cu urechea lipită de aparatul de radio ascultând Europa Liberă. Am lucrat mai întâi în presa scrisă, apoi în radio şi televiziune. Cea mai mare plăcere era nu scrisul, ci munca de teren, de documentare, alergătură, anchetele. Şi mai era şi faptul că puteai respira mai uşor după ce-ţi luai o piatră de pe inimă şi îţi spuneai pasul. Dar după aproape şapte ani am realizat că presiunea care se exercită asupra noastră din zona politicului era deranjant de mare. Nu sunt croitor ca să lucrez cu materialul clientului şi dacă nu pot să relatez o ilegalitate comisă de o firmă numai pentru că aceasta e un important client de publicitate, atunci înseamnă că ne-am întors într-o formă fie ea şi voalată de dictatură.

   Trecerea de la jurnalism la marketing a fost simplă. Aveam deja de ceva vreme propria firmă care pregătea promoteri pentru campaniile publicitare, fapt care m-a ajutat să intru în lumea marketingului. Am descoperit că marketing înseamnă mult mai mult decât simpla promovare şi mi-a plăcut aceasta nouă provocare. Am început să studiez din nou şi în scurt timp am renunţat la presa pentru marketing.

Cum am mai spus, în timp ce lucrezi în marketing e firesc să ai nevoie şi de web design. Iar când dezvoltatorii cu care lucram nu îmi dădeau exact ce le ceream, eram nevoit să-mi suflec mânecile şi să mă aşez în faţa computerului. Aşa că a trebuit să merg din nou la şcoală şi să învăţ înainte de a mă încumeta să-mi iau primii clienţi.

Înca mai lucrez în domeniu, dar m-am specializat pe website-uri din domeniul medical.

   În sfârşit, robotica. Când era mic băiatul meu îşi dorea un robot. În loc să-l cumpăr, m-am oferit să-l ajut să şi-l construiască şi să-l programeze. Văzând cât de multă bucurie mi-a adus lucrul cu copiii şi cu robotul, soţia mea m-a întrebat de ce nu fac asta în fiecare zi. Zis şi făcut şi iată-mă din nou la şcoală. Una din cele mai bune şcoli din lume de data asta şi anume Carnegie Mellon University. Iar acum predau robotica şi sunt cel mai fericit când văd bucuria în ochii elevilor mei după ce termină cu bine un program.

 

     3. Aţi avut suport moral şi material din partea familiei?

   Cu siguranţă şi e foarte important. Părinţii m-au susţinut în perioada primei facultăţi şi pentru aceasta le multumesc mereu. Şi profit de această ocazie pentru a-mi arăta din nou recunoştinţa. Iar soţia m-a impulsionat în cazul următoarelor schimbări de carieră. Iar fiul meu este mândru de mine şi le spune tuturor ce tată cool are el.

 

     4.În timpul liceului aţi reuşit să faceţi ceva pentru a fi remarcat?

   În timpul liceului “m-am remarcat” doar prin faptul că eram un rebel. Aş fi putut şi să menţionez că eram olimpic la română şi participam la cenaclul literar, dar cred că acum pentru mine cel mai mult a însemnat faptul că refuzam dogmele şi cred că asta mi-a marcat şi îmi marchează şi acum viaţa.

 

     5. De ce aţi vrut să studiaţi la CNNG?

   Nicolae Grigorescu era de departe cel mai bun liceu din Câmpina şi unul din cele mai bune din judeţ. Era firesc să vrei să înveţi de la cei mai buni profesori. În plus era o mândrie să studiezi acolo, chiar dacă pe matricola noastră scria de fapt Liceul Industrial nr. 5.

 

 

 

Pentru a vedea continuarea interviului, mergeţi înapoi şi daţi click pe butonul "Vezi continuarea articolului"!

 

 

 

26 februarie 2019

Indiciu:

Poți elimina această informație dacă activezi planul premium

Acest site web a fost creat gratuit în WebWave.
Și tu poți crea propriul site web, gratuit, fără cunoștințe de programare.