Oana Merca

Despre noi

Contact

Pagina principala

#team 

 

 

 

     1. Cum ați ajuns să alegeți această meserie?

   Nu am ales niciodată această meserie. Alegerea presupune să selectezi un ceva dintre mai multe posibilități. Pentru mine a fost singura opțiune pe care am avut-o în viață și asta cam de pe la 5 - 6 ani. E o poveste pe care o știu mulți, dar hai să o mai spun încă o dată: educatoarea mea de la grădinița din Cornu, doamna Petruța, avea cerc pedagogic. A imaginat toată activitatea ca o lecție obișnuită în care existau două roluri: elevii și educatorul. Eu jucam acest din urmă rol. Puneam întrebări colegilor, dădeam explicații și, mai ales, le dădeam note într-un catalog improvizat și le treceam în niște carnețele haioase. La finalul activității, mulți dintre cei prezenți mi-au spus că ar trebui să aleg această profesie. A contat, sigur, opinia lor, dar indiferent de ce ar fi spus, eu știam deja limpede ce vreau să fac în această viață. Am ajuns acasă și i-am spus mamei că eu o să fiu aia de îi învață pe copii. Nu reținusem că se numește profesoară (!). Și așa a rămas. Nu m-am îndoit nici măcar un moment că e singurul lucru pe care vreau să îl fac în această viață.

 

     2. Vi se pare că s-au schimbat multe lucruri de când erați și dumneavoastră elevă?

   Eu am revenit în liceu imediat după terminarea facultății. Toți profesorii mei erau în activitate și mulți mai sunt încă. Sigur că lucrurile s-au schimbat, dar nu aș putea să îți spun cum. E ca atunci când trăiești cu un om o viață și îl vezi în fiecare zi: nu îți mai dai seama că a îmbătrânit. Oricum, eu nu fac parte din categoria celor care spun că nimic nu mai e ca pe vremuri. Ar fi groaznic dacă ar fi așa!

 

     3. Țineți legătura cu foștii colegi de liceu? Aveți vreo sugestie de persoane pe care le-am putea intervieva?

   Aici am câteva sugestii, dar mai vorbim direct.

 

     4.Doriți să împărtășiți cu noi o amintire din perioada liceului?

   Am amintiri dragi și le povestesc uneori elevilor mei, dar nu oricum și nu oricând. Dacă vreodată cineva va scrie o istorie informală a liceului, aș putea depăna și eu câteva amintiri, dar nu atât de multe ca alții. Un colț de clasă, un ungher de coridor, același pod… Atâtea emoții simțite pentru prima dată… Chiulul cu colegii pentru a merge la prima pizzerie deschisă în oraș… (nu spunem în ora cui, că nu a ieșit încă la pensie!). Dar toate astea sunt amintirile mele acum și vor fi amintirile voastre peste un timp…

 

     5.De câte ori v-ați schimbat decizia până a ajunge în sistemul de învățământ?

   Niciodată.

 

     6. De ce ați dorit să predați limba și literatura română?

   Am vrut să fiu profesor de istorie din momentul în care am luat contact cu această disciplină în școala primară. Dar în clasa a V-a l-am întâlnit pe profesorul meu de română, un om care mi-a dat veșnic nota 9 pe compuneri spunând că nu sunt făcute de mine. Și atunci am decis că nu pot să îi spun acestui om cât de mic este în răutatea lui decât dacă, într-o zi, voi fi profesor și eu. La primul meu 15 septembrie ca profesor m-am dus la școala din Cornu, l-am căutat pe profesorul meu, dar mi s-a părut brusc atât de mărunt încât am decis să amân momentul reproșurilor. Două luni mai târziu profesorul a murit. Atunci am învățat că trebuie să spun oamenilor ce am de spus și să nu mai amân. Dar am învățat și că e bine să las lucrurile urâte să moară cu timpul, să nu le port cu mine ca pe o povară.

 

     7. În timpul liceului ați făcut ceva ieșit din comun, ceva prin care v-ați făcut remarcată?

   Habar nu am. Nu cred. Nu știu sigur dacă m-am făcut remarcată vreodată în viața mea. Și nici nu este acest lucru scopul vieții mele. Eu trăiesc bucuria de a fi în clasă. Pentru mine meseria de profesor începe când deschid ușa clasei. Acolo sunt eu cu adevărat.

 

     8. Cum credeți că vă percep elevii ca profesor?

   În multe și variate feluri. Un amestec uneori greu de digerat. Dar în acest algoritm nu eu sunt cea care contează. Meseria de profesor nu este despre tine ca om, ci despre elevi. E o eroare și o slăbiciune să cauți cu orice preț simpatia elevilor. Eu mă mulțumesc când, după terminarea liceului, foștii elevi îmi trimit mesaje frumoase. Și adevărate. Dar trebuie să spun că nu m-am simțit niciodată departe de elevii mei. Și nu m-am îndoit niciodată de ei. Au fost multe, multe momente în care forța lor sufletească m-a ridicat! Și îi iubesc pentru asta pe cei care au fost și pe cei care sunt.

 

     9. Ce ați învățat în timpul liceului în afara materiilor predate?

   Am învățat că munca te poate duce acolo unde îți dorești. Nu cred în șansă.

 

     10. Ați avut suport moral și Financiar din partea părinților pentru a vă urma visul?

   Părinții mei au fost mereu necondiționat lângă mine, apoi lângă soțul meu și lângă copiii mei. Doresc tuturor să se bucure de atâta sprijin cât am avut eu.

 

 

 

 

                                                                                          Intervievat de: Rucsandra Brebeanu

 

24 aprilie 2019

Indiciu:

Poți elimina această informație dacă activezi planul premium

Acest site web a fost creat gratuit în WebWave.
Și tu poți crea propriul site web, gratuit, fără cunoștințe de programare.