#team 

     6. Le puteţi da un sfat celor care studiază acum?

   Să aleagă cu inima, nu cu mintea. Eu cred că mi-am găsit menirea abia acum la aproape 50 ani. De unde ştiu asta? Acum ceva vreme mă întrebam ce voi lăsa în urmă ca moştenire spirituală şi mai ales ce le voi spune nepoţilor mei când îi voi avea. Le voi spune că am practicat jurnalismul, această arta a efemerului? Nu rămâne nimic după tine. Le voi spune că am făcut marketing sau am dezvoltat website-uri? Din nou, nimic care să dăinuie. Dar dacă le voi spune că am predat robotică, că am deschis miniţile multor copii şi le-am arătat posibilităţile unui viitor nu foarte îndepărtat? Sau că i-am învăţat româneşte pe copiii imigranţilor din Australia? Trăieşti atât timp cât cineva îşi aminteşte de tine şi poate că peste ani unul din elevii mei care va fi un nume mare în robotică îşi va aminti cu drag de cel care i-a fost primul profesor de programare. Alegeţi cu inima, nu cu mintea, fie că e vorba de o meserie sau de un subiect de studiu. Nu vă gândiţi la beneficiile financiare. Dacă nu faceţi ceva cu drag, mai devreme sau mai târziu veţi fi nefericiţi. Şi asta e valabil atât pentru profesie, cât şi în relaţii sau în viaţa de zi cu zi.

   Să nu le fie frică de schimbări. Timpul vostru pe Pământ e limitat aşa că nu merită să îl irosiţi aşteptând. Prefer să regret că am făcut ceva decât să trăiesc o viaţă întrebându-mă ce ar fi fost dacă…

   Să ştie că eşecul e unul din cei mai buni profesori. În stiinţă ca şi în viaţă totul e un experiment. Orice experiment reuşit are la bază unul anterior care a dat greş. Se numeşte progres.

   Să nu se oprească din învăţat. Sunt atât de multe cursuri online interesante care îţi pot îmbunătăţi cunoştinţele în orice domeniu.

   Să înveţe Computational Thinking. Le va fi foarte util în facultate, indiferent de profil. Acesta e un mod de a gândi şi a rezolva orice tip de probleme. E vorba de un mod de a aborda o problemă care constă în descompunerea acesteia, generalizarea termenilor, abstractizare şi dezvoltarea unui algoritm.

Să nu uite să se îngrijească de spirit şi de trup. Eu trăiesc într-o societate occidentală în care toată lumea face sport şi/sau are hobby-uri. Încercaţi să vă găsiţi o pasiune care să vă ajute să eliminaţi stresul. Dacă se poate, practicaţi şi un sport în mod regulat.

   Dacă e posibil, să facă voluntariat. Cea mai importantă avuţie a voastră e timpul, nu banul şi de aceea când dăruiţi din timpul vostru limitat va fi şi mai preţios.

Să nu se teamă să se răzvrătească. Lumea nu se schimbă de către cei care stau în banca lor.

     7. Mulţi spun că cea mai frumoasă perioadă a vieţii este liceul. Aşa este? De ce?

   Cea mai frumoasă perioadă a vieţii e viaţa. Toate sunt frumoase. În copilărie n-ai nicio grijă, dar ai orizonturile destul de limitate. În adolescenţă te bucuri că începi să descoperi şi să te descoperi. Ca adult ai acum posibilitatea de a te lua la trântă cu munţii, dar ai şi responsabilităţi care îţi mai taie din elan. Pentru mine cea mai frumoasă perioadă a vieţii de până acum a fost studenţia în timpul primei facultăţi. Trăiam în Bucureştiul anilor ’90 care era proaspăt eliberat de comunism şi începea să-şi dezvolte viaţa culturală în libertate prin muzică, spectacole si cărtţi. Ziua mergeam la cursuri unde aveam ocazia de a sta faţă în faţă cu cele mai luminate minţi ale culturii româneşti. Seara jucam bridge sau mergeam la concerte de jazz si rock sau la Cinemateca. Verile ni le petreceam la Costineşti, care era pe atunci exclusiv al studenţilor. Ce poate fi mai frumos?

     8. Ce v-a învăţat liceul?

   Bazele a aproape tot ce ştiu azi au fost puse în liceu sau chiar mai înainte. Engleza, româna, matematica, fizica, toate cele pe care le utilizez zilnic au început atunci şi doar s-au perfecţionat în ulterior în facultăţi. Chiar şi faptul că în liceu am invăţat să lucrez la strung în atelierul de la subsol mi-a folosit mai târziu în cu totul alt domeniu.

     9. Credeaţi că veţi ajunge să faceţi această meserie?

   N-aş fi crezut niciodată că voi ajunge să-mi placa să-i învăţ pe alţii. Ca să predai trebuie să ai har, la fel ca în preoţie, trebuie să fii dăruit pentru asta. Mie mi-a luat 20 ani să realizez asta.

                                                                                       Intervievat de: Sorana Manea